Începuturile farmaciei le regăsim în antichitate şi evul mediu şi tot atunci regăsim şi primele încercări de sistematizare a domeniului. Unul dintre cei mai mari farmacişti ai perioadei medievale a fost Ibn al-Baytār, un andaluz care a trăit între anii 1197 – 1248. Farmacist, botanist, medic şi om de ştiinţă, Ibn al-Baytār a rămas în istorie prin contribuţia sa la dezvoltarea farmaciei prin înregistrarea sistematică a descoperirilor farmaceutice făcute de medicii din Islam în perioada medievală. El a adăugat între 300 şi 400 de noi tipuri de medicamente faţă de cele cunoscute anterior din antichitate.
S-a format sub îndrumarea unui botanist renumit, Abū al-Abbās al-Nabātī, care a dezvoltat o metodă ştiinţifică timpurie de introducere a tehnicilor empirice și experimentale în testarea, descrierea și identificarea numeroaselor materia medica și separarea rapoartelor neconfirmate de cele susținute de teste și observații reale. Abordarea a fost preluată de Ibn al-Baytār care a scris două compendii ştiinţifice importante.
Compendiul privind medicamentele simple și alimentele este o farmacopee (enciclopedie farmaceutică) care listează peste 1400 de plante, alimente şi medicamente şi utilizările acestora. Este organizată în ordine alfabetică cu numele plantei sau a componentei plantelor sau a altei substanţe. Pentru fiecare listare, Ibn al-Baytār are una sau mai multe remarci scurte şi oferă citate din diferiţi autori despre acel element. Cartea conține referințe la 150 de autori arabi, precum și la 20 de autori greci precedenţi.
Cea de-a doua lucrare a sa este o enciclopedie a medicinii islamice care încorporează cunoștințele sale despre plantele utilizate în mod extensiv pentru tratarea diferitelor afecțiuni.
Lucrările lui Ibn al-Baytār au ajutat la structurarea ştiinţifică a domeniului farmaciei şi la cristalizarea procedurilor ştiinţifice de aprobare a medicamentelor.