Știri

Citeste aici ultimele știri publicate

Conceptul de „supliment alimentar” este relativ nou, fiind utilizat cu precădere începând cu ultimele două decenii ale secolului al XX-lea. Cu toate că în trecut tratarea pacienţilor se făcea doar cu plante şi minerale preparate în diferite forme (pulberi, ceaiuri etc), odată cu apariţia medicamentelor preparate în laboratoare s-a simţit nevoia stringentă de a face deosebirea între acestea.

Aşa cum spune şi legea, orice supliment alimentar are ca scop completarea unei diete normale, efectul său fiind unul nutriţional sau fiziologic. Suplimentele alimentare nu pot revendica acţiuni de tratare a unei patologii.

Acesta este şi motivul pentru care am ales să aprofundăm problema globală referitoare la consumul irațional de suplimente alimentare şi modul în care această problemă ar putea fi prevenită.

Suplimentele alimentare au un efect fiziologic şi, de aceea, pentru a beneficia de efectul scontat, pacientul trebuie să se adreseze unei persoane specializate (medic sau farmacist), doar aceasta fiind în măsură să-i recomande un supliment alimentar, alături de o consiliere necesară şi completă cu privire la utilizarea corectă a acestor produse. Astfel, farmacistul/medicul joacă un rol cheie în educaţia pacientului cu privire la sănătatea sa.

Mai multe studii au arătat însă importanţa cunoaşterii conceptului de supliment alimentar înşişi de către pacienţi şi a modului de diferenţiere între supliment şi medicament.

Suplimentele alimentare se împart în două mari grupe: vitamine şi minerale şi alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic. În componenţa lor nu trebuie să intre niciun fel de substanţe medicamentoase, active din punct de vedere farmacologic!

Modul acestora de punere pe piaţă este diferit, suplimentele primind notificarea în funcţie de conţinut: vitaminele şi/sau mineralele primesc notificarea din partea Ministerului Sănătăţii, iar cele care nu fac parte din această categorie (majoritatea suplimentelor alimentare) sunt notificate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) prin Institutul de Bioresurse Alimentare (IBA). Medicamentele, în schimb, sunt autorizate printr-un proces mult mai complex de către Mini­sterul Sănătăţii (MS) prin Agenţia Naţio­nală a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM). În plus, modul de supraveghere este diferit, medicamentele deţinând un regim foarte strict de control şi supraveghere a reacţiilor adverse, pe când în cazul suplimentelor alimentare nu există un regim strict de monitorizare a efectelor adverse şi nici o metodă clară cu privire la comunicarea acestora.

Atenţie la reclamă!

Poate una dintre cele mai mari probleme în auto-administrarea suplimentelor ali­mentare este cauzată de reclamele TV, radio, ziare şi reviste. Este adevărat că legis­laţia prevede că etichetarea, prezentarea şi reclama nu trebuie să atribuie suplimentelor alimentare proprietatea de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli umane ori să facă referire la asemenea proprietăţi, deoarece aceste proprietăţi sunt menite să definească medicamentul. Dar publicitatea excesivă şi explozivă duce la o confuzie a pacienţilor, aceştia administrându-şi iraţional suplimente alimentare. Efectul? Apar o multitudine de interacţiuni şi de efecte adverse, în special în cazul pacienţilor care urmează un tratament medicamentos cronic.

Interacţiuni supliment - medicament

Trebuie ştiut că suplimentele alimentare interacţionează cu clase medicamentoase des întâlnite în terapia curentă a pacienţilor. Clase terapeutice precum antihipertensive, antidepresive, anticoagulante orale, antibiotice, imunosupresoare, contraceptive orale, antidiabetice orale sau antiinflamatoare pot determina interacţiuni în administrarea concomitentă cu anumite suplimente alimentare.

Consecinţele interacţiunii suplimentului alimentar cu medicamentul constă în gene­ral în reducerea răspunsului terapeutic (medicamentul nu își mai face pe deplin efectul) sau în producerea toxici­tăţii la nivelul organismului.

Iată şi câteva exemple de beneficii, inte­racţiuni supliment alimentar-medicament şi efecte adverse ale unor suplimente ali­mentare:

  • Ginkgo biloba: datorită flavonoidelor conţinute (compuși chimici prezenți în plante), produsul are acţiune antioxidantă, diuretică, creşte rezistenţa şi scade permeabilitatea capilară (întărește vasele). Terpenele (compuși chimici prezenți în plante) inhibă agregarea plachetară (inhibă formarea unui tromb care ar putea conduce la un accident vascular prin ische­mie, respectiv astuparea unui vas) şi realizează o acţiune protectoare a celulei nervoase. Ginkgo biloba interacţionează cu anticoagulantele orale ducând la hemo­ragii spontane (ex. Ginkgo biloba şi Aspiri­na 75-100mg), în asociere cu medicaţia antidepresivă poate conduce la tulburări emoţionale sau de comportament.
  • Sunătoarea (Hypericum perforatum): utilizată în special pentru activitatea antidepresivă şi antihipertensivă, este şi un veritabil inductor enzimatic conducând la scăderea răspunsului terapeutic (scade efectul), mai ales în cazul asocierii acesteia cu contraceptivele orale. În asociere cu anticoagulante orale va reduce INR (Raport Normalizat Internațional) putând produce hemoragii, iar la administrare cu antihipertensive produce scăderea biodisponibilităţii medicaţiei (scade efectul).
  • Merişorul (Vaccinium vitis-idaea): datorită conţinutului în arbutozidă, meri­şorul este folosit ca antiseptic urinar. La asociere cu anticoagulante orale poate să instabilizeze INR-ul şi să producă epi­soa­de hemoragice.
  • Armurariul (Silybum marianum): prin conţinutul de silimarină, este des utilizat ca şi hepatoprotector. În asociere cu anu­mite antibiotice poate să conducă la creşterea nivelelor de metaboliţi hepatotoxici (scade efectul hepatoprotector).
  • Calciul: constituent preponderent al oaselor şi al dinţilor, este implicat şi în transmiterea semnalelor la nivelul celulelor nervoase şi intervine în contracţia musculară. La asocierea cu anumite antibiotice poate să conducă la scăderea absorbţiei acestora (scade efectul).
  • Vitamina B6 (Piridoxina): intervine în metabolismul aminoacizilor, glicogenului şi hemoglobinei. Interacţionează cu medi­caţia antidepresivă reducând concentraţia plasmatică a acesteia (se reduce cantitatea de medicament antidepresiv în organism, respectiv în plasmă, ceea ce are ca urmare scăderea efectului și astfel pacientului îi va fi necesară creşterea dozei, respectiv a concentrației medicamentului respectiv). Vitamina B6 este prezentă în multe suplimente folosite pentru a preveni stresul şi oboseala.

Un studiu relevant

Urmărind legislaţia în vigoare şi datele din literatura de specialitate cu privire la suplimentele alimentare, a fost elaborat un studiu cu privire la utilizarea acestor produse în rândul pacienţilor din judeţul Sibiu, cu scopul de a evalua modul de eliberare al suplimentelor alimentare şi de a monitoriza efectele produse de acestea asupra stării de sănătate a pacienţilor. Un număr de 180 de pacienţi, ce urmează un tratament medicamentos cronic, au fost luaţi în lucru. Studiul a fost condus în 15 farmacii, atât de la nivel urban, cât  şi rural.

În urma studiului efectuat, cea mai mare frecvenţă de utilizare a suplimentelor ali­mentare s-a înregistrat în cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 18-40 ani (25%) şi 40-65 ani (25%).

În general, pacienţii îşi administrează suplimente recomandate de către specia­lişti (62,44%), însă un procent ridicat dintre aceştia (16,43%) apelează la sursele media (TV, internet) surse care încurajează automedicaţia. Un procent de cca. 15% dintre pacienţi ar înlocui un medicament cu un supliment alimentar fără acordul unui specialist.

Atât efectele adverse, cât şi ameliorarea bolii sau a simptomelor sunt prezente la pacienţii care utilizează suplimente alimentare pe durată mai lungă de timp. Cele mai mari procente se înregistrează în cazul administrării acestora pe durată mai mare de 3 luni (26,67% dintre pacienţi au observat ameliorarea bolii sau a simptome­lor, iar 28,33% dintre pacienţi au dezvoltat efecte adverse).

Cele mai utilizate suplimente alimentare de către pacienţi fără recomandare sunt vitaminele şi/sau mineralele (29%), urmate de stimulente ale circulaţiei peri­ferice (ginkgo biloba) (9%), preparate hepatoprotectoare (silimarina) (6%), Glucozamina (6%), tonice generale (ginseng) (4%), antiseptice urinare (merişorul) (4%) şi sunătoarea (3%).

În concluzie, din cauza unor norme le­gis­lative deficitare cu privire la gestio­narea suplimentelor alimentare, se încurajează automedicaţia iraţională cu aceste preparate, pacienţii fiind expuşi riscului apariţiei efectelor adverse datorate interacţiunilor supliment alimentar - medi­cament.

Suplimentele alimentare pot avea proprietăţi benefice atunci când sunt administrate la recomandarea unui specialist, care la rândul lui are obligația să-și dezvolte cunoștințele cu privire la compoziția, acțiunea, dar și în direcţia apariţiei posibilelor efecte adverse ale suplimentelor alimentare.

Pe viitor, instaurarea unei legislaţii adecvate la nivelul României şi educarea pacienţilor cu privire la utilizarea corectă a suplimentelor alimentare, poate fi, pe de o parte, o provocare pentru specialişti, iar pe de altă parte o speranţă de îmbunătăţire a sănătăţii publice.

Împărtășește-ne ideile tale

Scrie-ne aici ce vrei sa citesti pe site-ul Farmacia-Ethica.ro!
Trimite aici
Site-ul nostru foloseste cookie-uri pentru optimizarea continutului. Continuarea navigarii constituie acceptul dumneavoastra ca pagina noastra web sa poata seta fisiere de tip cookie in browserul dumneavoastra.