Nu numai generaţiile noi de antibiotice sunt eficiente, ci şi antibioticele descoperite de zeci de ani sunt active împotriva unei game largi de agenţi patogeni.
Penicilina
Când Fleming a descoperit „aurul verde”, a declanşat o adevărată revoluţie a antibioticelor. După descoperirea penicilinei în 1928 a mai trecut o perioadă (până în 1945) până când a fost introdusă ca antibiotic. Astăzi, penicilina este încă activă împotriva multor agenţi patogeni şi este recomandată ca antibiotic de primă intenţie pentru faringita cauzată de streptococul beta-hemolitic grup A. Rezistenţa microbiană la penicilină variază în funcţie de regiune, însă nu s-a identificat încă rezistenţa streptococului mai sus menţionat la penicilină.
Izoniazidă
Pentru prima dată sintetizată în 1912, izoniazida a fost folosită cu succes împotriva tuberculozei începând cu 1945. Chiar şi astăzi, la mai mult de 100 de ani de la descoperirea ei, este folosită în tratamentele combinate pentru TBC.
Sulfamide
Grupul de sulfamide a fost descoperit în 1932 de un patolog german. Sulfamidele sunt eficiente împotriva multor bacterii gram-pozitive și gram-negative și protozoare. Apariţia antibioticelor de generaţie nouă le-a trimis într-un con de umbră în perioada modernă, dar au început să redevină importante odată cu creşterea prevalenţei streptococului auriu rezistent la meticilină (MRSA) şi a eficienţei trimetoprimului + sulfametoxazolului împotriva lui.
Tetraciclinele
Tetraciclina a fost patentată în 1955, iar în câţiva ani a fost cel mai prescris antibiotic cu spectru larg în Statele Unite. Din păcate, utilizarea pe scară largă (mai ales în medicina veterinară) a tetraciclinelor a fost cea care a dus la creşterea ratelor de rezistenţă microbiană a anumitor bacili. Ele sunt folosite însă şi astăzi cu succes împotriva clamidiozei, antraxului, ciumei, tularemiei și altor infecții.