Sfaturi

Cele mai noi sfaturi Ethica

Reacțiile adverse (RA) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și conduc la complicații frecvente și importante ale terapiei medicamentoase, inclusiv la copii. 

În fiecare an, cel puțin un copil din 500 experimentează o reacţie adversă, iar în timpul spitalizării un copil din 10 manifestă una. Este imposibilă prevenirea tuturor acestora, însă sunt absolut necesare încercările și măsurile de minimizare a toxicității medicamentelor.

Tipuri de reacţii adverse la copii

La copii, majoritatea RA se observă la nivelul pielii (erupții cutanate) și la ni­vel digestiv (diaree, greață și vomă), însă pot apărea și reacții la nivelul sistemului nervos central sau reacții sistemice. Antibioticele sunt medicamentele cel mai frecvent relaționate cu RA în cazul copiilor și pot cauza manifestări precum greață, vomă, diaree și erupții cutanate (vezi Tabel I). Studiile publicate până în prezent au arătat că antibioticele sunt responsabile de 3.5% până la 66.6% dintre cazurile de RA ce conduc la spitalizare, de 8.6% până la 100% dintre RA care apar în timpul spitalizării și de 17% până la 78% dintre RA ce apar în ambulator. Antibioticele sunt urmate de antiepileptice, acestea fiind asociate cel mai frecvent cu ataxie (incapacitatea de a coordona mişcările musculare), erupții cutanate și somnolență. Urmează antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)(cel mai des folosit la copii fiind ibuprofenul), asociate cu reacții cutanate, hematurie (urina conţine sânge), hipersudorație (transpiraţie excesivă), somnolență, dureri abdominale, agresivitate și vomă.

Uneori reacţiile adverse ale medicamentelor pot fi confundate cu reacţii alergice. Citiţi un articol care trece în revistă caracteristicile reacţiilor alergice şi principalele tipuri de efecte adverse ce pot fi confundate cu acestea. 

Reacţiile alergice se caracterizează printr-un răspuns imun exagerat (hi­per­sensibilitate) la anumiţi factori (alergeni), care în mod normal au un efect redus asupra majorităţii oamenilor. Aceşti alergeni pot fi praf, polen, păr de câine, anu­mite alimente etc.
Reacțiile de hipersensibilitate se produc în două etape:

  1. etapa sensibilizantă, contactul cu alergenul
  2. după expunerea ulterioară la alergen, când apare manifestarea clinică.

La nivel global se observă o creștere a prevalenţei bolilor alergice şi a astmului. Copiii şi adulţii tineri sunt cei mai afectaţi și prezintă simptome mai severe. Peste 25% din populația Europei suferă de rini­tă alergică, 20% de astm bronşic şi 15% de alergii la nivelul pielii. Deşi severitatea simptomelor afectează activitatea zilnică și scade calitatea vieţii pacienţilor, un studiu a arătat că doar 18% dintre pacienţi au fost la medic în ultimii doi ani.

În ultimii ani, în urma colectării unor date suplimentare despre reacțiile adverse ale medicamentelor, date colec­tate adesea din raportările de reacții adverse trimise de către profesioniștii din domeniul sănătății și de către pacienți, autoritățile competente au emis recomandări pentru modificarea modului de utilizare a unor medicamente, în scopul prevenirii apariției reacțiilor adverse. În cele ce urmează vă prezentăm câteva dintre aceste noi recomandări de prescriere și utilizare.

Vigilenţa pacienţilor, manifestată prin raportarea efectelor adverse, este esenţială pentru siguranţa medicamentelor şi vaccinurilor.

Ce este o reacţie adversă?

Orice medicament poate produce efecte nedorite sau manifestări neplăcute, numite efecte adverse sau reacţii adverse la un medicament.

Când poate să apară o reacţie adversă?

O reacţie adversă poate să apară la doar câteva minute de la administrarea medicamentului sau pot trece luni sau chiar ani de la prima administrare până la apariţia reacţiei adverse. De cele mai multe ori reacţiile adverse la medicamente nu sunt grave, iar beneficiile administrării unui medicament sunt de obicei mai mari decât riscul de a suferi anumite efecte adverse. Manifestările reacţiilor adverse pot fi minore, cum ar fi apariţia unei iritaţii uşoare la nivelul pielii, sau pot fi mai severe, cum ar fi durerile musculare care să împie­dice activităţile zilnice obişnuite. Rareori reacțiile adverse pot duce la spitalizare, pot apărea pe perioada spitalizării, prelungind spitalizarea, sau pot chiar pune în pericol viața pacientului (de exemplu reacțiile alergice severe care pot fi însoțite de edem, hipotensiune, senzație de sufocare, leșin). Acestea sunt reacții adverse grave, care apar însă cu o frecvență scăzută sau foarte scăzută.

La anumite intervale de timp, anual sau bianual, este important să revizuiţi lista de medicamente pe care le luaţi, cu ajutorul unui medic sau farmacist. Multe persoane continuă să utilizeze medicamente chiar dacă nu mai au nevoie de ele sau introduc noi medicamente (cu sau fără sfatul medicului de specialitate).
Este esenţial să discutaţi cu un farmacist sau medic despre toate medicamentele pe care le administraţi şi să vedeţi dacă mai aveţi nevoie de toate sau dacă există inte­racţiuni între medicamente de care nu ştiaţi.
Astfel puteţi evita supramedicaţia şi efec­tele adverse cauzate de interacţiunile dintre medicamente. Verificarea listei complete a medicamentelor si a suplimentelor alimentare pe care le utilizați, fie ca au fost prescrise de medic, fie achiziţionate din farmacie, este cel mai sigur mod de a detecta şi evita posibile interacțiuni nedorite atunci când sunt administrate concomitent.

Manifestările clasice ale deficitului sever de vitamina D sunt, la copii, rahitismul, și la adulți, osteomalacia.    

Spectrul acestor afecţiuni este de un deosebit interes, deoarece studiile observaționale au arătat că insuficiența de vitamina D se întâlnește frecvent în regiunile nordice ale lumii, chiar și în țările industrializate.
În Europa, creșterea continuă a prevalenței afecțiunilor datorate deficitului de vitamina D se reflectă în sutele de cazuri de copii tratați anual pentru rahitism.
Însă ei nu reprezintă decât o mică parte din totalul europenilor care au un status sub optimal al vitaminei D.  De exemplu, un sondaj efectuat de curând în Marea Britanie a arătat că peste 50% din popu­lația adultă are un nivel insuficient de vitamina D și că 16% prezintă deficite severe în timpul iernii și al primăverii. A fost evidențiată și o repartizare diferențiată a prevalenței respectivului deficit pe teritoriul țării, nivelurile cele mai ridicate fiind înregistrate în regiunile nordice: Scoția, nordul Angliei și Irlanda de Nord. Cel mai pregnant risc de hipovitaminoză D îl au persoanele cu pielea pigmentată, vârstnicii, oamenii obezi, cei cu malabsorbţie, cu intestin scurt, cu boli hepatice și renale ca și cei care urmează tratament cu anticonvulsivante, rifampicina sau cu medicamente antiretrovirale active.

În articolul de față vom discuta diagnosticul și managementul insuficienței de vitamina D şi deficitul acesteia, la copii și la adulți, conform dovezilor furnizate de studiile descriptive și observaționale, de cele randomizate și de metaanalize.

Împarte Unele Idei

Ai un sfat sau o idee pentru un articol? Spune-ne mai multe ..
Trimite aici
Site-ul nostru foloseste cookie-uri pentru optimizarea continutului. Continuarea navigarii constituie acceptul dumneavoastra ca pagina noastra web sa poata seta fisiere de tip cookie in browserul dumneavoastra.