În ultimii ani, în urma colectării unor date suplimentare despre reacțiile adverse ale medicamentelor, date colectate adesea din raportările de reacții adverse trimise de către profesioniștii din domeniul sănătății și de către pacienți, autoritățile competente au emis recomandări pentru modificarea modului de utilizare a unor medicamente, în scopul prevenirii apariției reacțiilor adverse. În cele ce urmează vă prezentăm câteva dintre aceste noi recomandări de prescriere și utilizare.
Medicamentele ce conțin diclofenac
În cazul administrării pe cale orală a medicamentelor ce conțin diclofenac pentru ameliorarea durerii şi a inflamaţiei, în doză mare (150 mg zilnic) sau în tratament de lungă durată, există un risc uşor crescut de apariţie a infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral.
Astfel că, pentru reducerea acestui risc, s-a recomandat a nu se utiliza diclofenac la pacienții ce prezintă deja factori crescuţi de risc, după cum urmează: pacienții cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente, pacienții ce suferă de insuficienţă cardiacă, pacienții cu obstrucţii ale vaselor de la nivelul inimii sau de la nivel cerebral, sau intervenţii chirurgicale în vederea îndepărtării sau bypass-ului obstrucţiei, sau disfuncţii care afectează circulaţia la nivelul membrelor. Întrucât riscul cardiovascular este mai crescut în cazul administrării unor doze mari și pe termen lung, medicamentele ce conțin diclofenac se vor administra în cele mai mici doze zilnice eficace şi pentru cea mai scurtă durată de tratament posibilă. Periodic trebuie să contactați medicul dumneavoastră pentru reevaluarea răspunsului la tratament, precum şi pentru nevoia de continuare a tratamentului pentru ameliorarea simptomelor.
Medicamentele ce conțin metoclopramidă
Pentru medicamentele care conţin metoclopramidă, utilizate în tratamentul stărilor de greaţă sau vărsături de diferite cauze, inclusiv vărsăturile ce apar în urma tratamentului cu medicamente anticanceroase sau în urma radioterapiei, intervenţiilor chirurgicale sau în timpul atacurilor migrenoase, au fost raportate uneori reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, care constau în mişcări involuntare, precum spasme musculare sau ticuri nervoase. Aceste reacții adverse au fost raportate în special în cazul administrării dozelor crescute, la copii sau în situaţia utilizării metoclopramidei pe perioade mai lungi de timp şi în special la persoanele vârstnice.
Astfel că, în vederea prevenirii acestor reacții adverse, s-a recomandat ca metoclopramida să fie utilizată pe o perioadă de maximum 5 zile, atât în cazul copiilor, cât şi în cazul adulţilor. Doza maximă recomandată de metoclopramidă nu trebuie să depășească 30 mg/zi în cazul adulţilor; anumite forme farmaceutice cu concentraţie crescută de metoclopramidă au fost retrase de pe piaţă, întrucât nu au mai fost indicate, deci necesare. Metoclopramida a fost contraindicată la copii cu vârsta sub 1 an. Medicamentele ce conțin metoclopramidă nu mai trebuie utilizate pentru tratamentul pe termen lung al unor afecţiuni precum indigestie, arsuri gastrice, reflux gastroesofagian sau afecţiuni cronice (de lungă durată) determinate de golirea lentă a stomacului.
Medicamentele ce conțin nimesulidă
Nimesulida, un medicament antiinflamator nesteroidian, utilizat în tratamentul durerilor acute, în tratamentul simptomatic al formelor dureroase de osteoartrită şi al dismenoreei primare (durerea din timpul menstruației), a fost asociată cu reacții adverse la nivel hepatic.
În vederea reducerii riscului de afectare hepatică, în cazul administrării pe cale orală a nimesulidei, au fost introduse câteva restricţii privind utilizarea, precum utilizarea ca tratament de linia a doua pentru durerea acută, atunci când alte medicamente nu sunt eficiente. Se recomandă administrarea unei doze minime eficace, fără a depăși 100 mg de două ori pe zi, pentru durata de terapie cea mai scurtă posibilă, care să nu depășească 15 zile de tratament. De asemenea, în vederea asigurării unui tratament de scurtă durată, nimesulida nu mai este acum indicată în tratamentul simptomatic al osteoartritei dureroase, afecțiune cronică ce presupune terapie pe termen lung.
Medicamentele care conțin zolpidem
Medicamentele ce conțin zolpidem, utilizate în tratamentul de scurtă durată al insomniei, au fost reevaluate după raportarea de către pacienţi a afectării capacităţii de conducere a autovehiculelor sau a unor accidente rutiere în dimineaţa următoare administrării medicamentului.
Aceste riscuri erau cunoscute, existând atenționări în acest sens în prospectul medicamentelor, însă în urma revizuirii noilor date semnalate de către pacienți au fost emise recomandări suplimentare pentru a reduce riscurile sesizate. Astfel că, pacienţii trebuie să utilizeze cea mai mică doză eficace, într-o singură administrare, chiar înainte de culcare, iar medicamentul nu trebuie administrat din nou pe timpul nopţii. Pacienţii vârstnici şi cei cu afecţiuni hepatice, trebuie să utilizeze o doză mai mică decât doza recomandată adulților (10 mg/zi), de 5 mg zolpidem pe zi. De asemenea, se recomandă ca în curs de 8 ore de la administrarea medicamentului zolpidem, să nu se conducă autovehicule. Pe durata tratamentului cu zolpidem nu trebuie utilizate alcoolul sau alte substanţe care afectează funcţia mentală și nu trebuie să se administreze alte medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central (creierul şi măduva spinării).
Mai multe informații despre aceste recomandări de siguranță, dar și despre alte recomandări referitoare la prescrierea și utilizarea în siguranță a altor medicamente, puteți găsi în Comunicatele de presă de pe pagina de internet a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale www.anm.ro. Vă rugăm să nu efectuați modificări de niciun fel în terapia dumneavoastră, fără a discuta cu medicul sau farmacistul dumneavoastră.
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacțiilor adverse, în cadrul unui sistem organizat de raportare spontană, către un centru de farmacovigilență, oferă oportunitatea de a identifica și investiga reacții adverse necunoscute sau despre care există mai puține informații disponibile.
Toate informațiile raportate astfel sunt evaluate de către experți științifici din cadrul autorităților competente de la nivel național și european și pot contribui, atunci când este cazul, la modificarea informațiilor de prescriere/utilizare în scopul creșterii siguranței pacienților.