iatrogenia = orice patologie sau eveniment indezirabil indus de o intervenţie în cadrul sistemului de sănătate, fie ambulatoriu, fie în spital, de către orice persoană implicată în actul medical, de la medic la infirmieră, kinetoterapeut, fizioterapeut sau psihoterapeut, farmacist, până la bolnavul însuşi (prin nesupraveghere).
Iatrogenia este catalogată ca a patra cauză de mortalitate, după bolile cardio-vasculare, cancer şi bolile cerebro-vasculare. Ce este această „maladie” aproape necunoscută pacienților obișnuiți?
Orice acțiune este însoțită de riscuri, iar practica medicală nu face excepție de la această regulă. Odată cu instituirea oricărui tratament medical apare și riscul terapeutic. Extrapolând, putem spune că orice nouă terapie poate naște o nouă patologie. În plus, cu cât medicina este mai invazivă, iar arsenalul diagnostic şi terapeutic mai bogat, mai diversificat şi mai performant, cu atât patologia iatrogenă (o îmbolnăvire cauzată de tratamentul medical) peste şi ea din ce în ce mai diversificată, mai complexă.
Orice factor cu care interacționăm în mediul înconjurător poate în anumite condiții să ne facă rău, chiar dacă în mod obişnuit l-am cataloga drept inofensiv sau poate chiar benefic. Până și apa consumată în exces, pe perioade îndelungate poate dauna sănătății. Medicamentele nu fac nici ele excepție şi pot cauza probleme de sănătate.
Evitarea sau limitarea reacțiilor adverse nu este deloc simplă, ea făcându-se doar printr-o atentă evaluare a dozelor, a altor medicamente și a alimentelor administrate concomitent precum și a stării generale de sănătate a pacientului.
Toți acești factori s-au complicat extrem de mult pe măsură evoluției societății, alimentației tot mai puțin naturale, a creșterii speranței de viață către vârste mult mai înaintate ce aduc toate cu sine, inevitabil, afecțiuni multiple coexistente. Devine tot mai complicat și pentru specialiștii din sănătate să țină cont de diversitatea de factori atunci când instituie un tratament.
Odată cu medicamentele și reacțiile lor adverse a apărut și noțiunea de “boală iatrogenă” adică o boală indusă medicamentos.
Patologia iatrogenă
Patologia iatrogenă poate fi indusă de medicamente, de actul operator (inclusiv complicații ale anesteziei şi îngrijirilor pre-, intra- şi postoperatorii), de investigațiile invazive, de procedurile de substituție ale funcțiilor organelor şi sistemelor, de recurgerea la proceduri diagnostice şi terapeutice cu un raport beneficiu/risc insuficient de înalt.
Boala iatrogenă poate fi indusă de absenţa recurgerii la un mijloc terapeutic adecvat sau stoparea inadecvată a unei proceduri sau medicaţii eficiente şi bine tolerate.
Din păcate, patologia iatrogenă este practic necunoscută chiar în statele cu cele mai avansate sisteme de sănătate, fiind unanim acceptat că prevalenţa este în general subestimată, subdeclarată şi subevaluată. Se estimează totuşi că patologia iatrogenă ar ocupa locul IV, după bolile cardiovasculare, oncologice şi cerebro-vasculare, dar paradoxal - iatrogenia nu apare în clasificările OMS privind cauzele de boală (fiind raportată şi codificată manifestarea respectivă, fără a se menţiona etiologia). De multe ori, originea iatrogenă a unei manifestări este ignorată fiind confundată cu simptomatologia bolii de bază.
Dificultăţile în definirea cadrului nosologic (care se ocupă cu studiul, clasificarea şi definirea bolilor) duc la imposibilitatea stabilirii dimensiunile reale ale patologiei iatrogene. În plus, există un număr de factori care contribuie la o estimare vagă: studiile epidemiologice puţin numeroase şi incomplete, subestimarea evenimentelor adverse, imposibilitatea extrapolării la nivel de ţară sau regiuni.
EVENIMENTE ADVERSE
• Moarte neaşteptată
• Infecţii contractate în spital
• Embolii pulmonare post-operatorii
• Erori de medicamentaţie
• Complicaţii anestezice
• Accidente transfuzionale
• Căderi
• Accidente hipertensive
CONSECINŢELE ACŢIUNILOR IATROGENE
• Prelungirea spitalizării
• Nouă spitalizare
• Incapacitate permanentă sau tranzitorie
• Expunere la risc vital
• Deces