Uneori reacţiile adverse ale medicamentelor pot fi confundate cu reacţii alergice. Citiţi un articol care trece în revistă caracteristicile reacţiilor alergice şi principalele tipuri de efecte adverse ce pot fi confundate cu acestea. 

Reacţiile alergice se caracterizează printr-un răspuns imun exagerat (hi­per­sensibilitate) la anumiţi factori (alergeni), care în mod normal au un efect redus asupra majorităţii oamenilor. Aceşti alergeni pot fi praf, polen, păr de câine, anu­mite alimente etc.
Reacțiile de hipersensibilitate se produc în două etape:

1. etapa sensibilizantă, contactul cu alergenul
2. după expunerea ulterioară la alergen, când apare manifestarea clinică.

La nivel global se observă o creștere a prevalenţei bolilor alergice şi a astmului. Copiii şi adulţii tineri sunt cei mai afectaţi și prezintă simptome mai severe. Peste 25% din populația Europei suferă de rini­tă alergică, 20% de astm bronşic şi 15% de alergii la nivelul pielii. Deşi severitatea simptomelor afectează activitatea zilnică și scade calitatea vieţii pacienţilor, un studiu a arătat că doar 18% dintre pacienţi au fost la medic în ultimii doi ani.

Când vorbim despre o predispoziţie ereditară spre dezvoltarea unor reacţii de hipersensibilitate (ex: febra fânului, astm, urticarie cronică) ca urmare a expunerii la anumiţi alergen, vorbim despre atopie. De asemenea, există o deosebire clară între reacţiile alergice şi bolile autoimune. Dacă în cazul reacţiilor alergice răspunsul imun exagerat faţă de alergeni este considerat a fi normal, în bolile autoimune corpul sintetizează anticorpi faţă de propriile ţesuturi (sistemele de apărare luptă împotriva propriului organism).

Cele mai comune afecţiuni alergice

Se estimează că rinita alergică afectează la nivel global 1,4 miliarde de oameni, cifrele fiind în creştere. Alergenii declanșează un proces inflamator responsabil de simptome precum: strănut, senzaţie de mâncărime a nasului, rinoree şi/sau congestie nazală.

Clasificare:

Din punct de vedere al etiologiei (cauzei), rinita alergică poate fi clasificată astfel:

• sezonieră (febra fânului) - apare ca urmare a sensibilităţii pacientului la anumiţi alergeni (ex: polen)
• perenă - apare ca urmare a sensibili­tăţii pacienţilor la alergeni de interior (ex: păr de animale, acarieni de praf)
• intermitentă sau ocupaţională (de tip alergic sau nonalergic) - apare în urma expunerii la un agent de la locul de muncă (ex: păr de animale, substanţe chimice)

Din punct de vedere al severităţii, rinita alergică poate fi clasificată ca:

• uşoară (nu afectează activitatea zilnică, somnul)
• moderată până la severă (interferă cu calitatea vieţii, afectând activităţile zilnice şi/sau somnul)
• severă (activităţile zilnice nu pot fi desfăşurate în lipsa tratamentului).

Tratamentul conține două mari direcții: măsuri de evitare a alergenilor şi tratament farmacologic. Identificarea alergenilor de mediu sau iritanţi este foarte importantă, putând reduce severitatea rinitei alergice şi necesarul de medicamente. Polenul, acarienii de praf, proteinele insectelor şi ciupercile sunt cele mai marcante declanşatoare alergice. Pentru reducerea expunerii la acarienii de praf se recomandă: îndepărtarea covoarelor şi a jucăriilor moi, folo­sirea pentru pat şi perne a huselor impermeabile la acarieni, aspirarea săptămânală a patului, spălarea lenjeriilor de pat la 60ºC. Tratamentul farmacologic se instituie în funcţie de vârsta pacientului, severitatea simpto­matologiei, caracterul sezonier, calea de administrare preferată, reacţiile adverse ale medicamentelor, comorbidităţi, cost şi debutul afecțiunii.

Conjunctivita alergică reprezintă un răspuns inflamator al conjunctivei la alergeni ca polen, animale sau alţi antigeni de mediu şi afectează până la 40% din populaţie. Semnele şi simptomele sunt: înroşire, edem și senzaţie de mâncărime a conjunctivei.

Keratoconjunctivita vernală este o inflamaţie alergică cronică a suprafeţei oculare şi apare cu preponderenţă la populația din zonele cu climă caldă sau în timpul lunilor călduroase. Simptomele acestei afecţiuni sunt: prurit ocular, roşeaţă, edem şi secreții. Pruritul poate fi destul de sever, uneori incapacitant. Pacienţii suferă adesea de fotofobie (sensibilitate exagerată a ochiului la lumină), uneori severă. Semnul distinctiv îl reprezintă papilele gigante cu aspect neregulat.

Keratoconjunctivita atopică este o inflamaţie a ochiului și pleoapei. Simptomele keratoconjunctivitei atopice sunt: prurit, lăcrimare, senzaţie de arsură, durere, înroşire şi vedere înceţoşată.

Dermatita de contact este o inflamaţie a pielii care apare în urma expunerii la factori externi. Poate fi de natură iritantă sau alergică.

Reacţii adverse ce pot fi confundate cu afecțiuni alergice

Termenul de boli induse medicamentos sună paradoxal, deoarece scopul medicamentelor este să trateze diferite patologii, să amelioreze simptomatologia. Acest termen se referă la un efect nedorit al unui medicament ale cărui simptome determină pacientul să solicite asistență medicală și/sau spitalizare.

Reacțiile de hipersensibilitate la medicamente presupun că medicamentul sau metaboliții activi se comportă ca antigeni, declanșând un răspuns imun. Această reacție poate afecta o varietate de țesuturi și celule, cauzând un eveniment advers localizat sau generalizat.

Caracteristicile unei reacții de hipersensibilitate la medicamente sunt:

• Declanșarea după un interval de 5-21 de zile de la expunerea inițială la medicament (perioada de sensibilizare)
• Asociere cu doza obișnuită/standard de medicament
• Prezența semnelor și simptomelor datorate histaminei sau altor sisteme imune
• Reversibilitatea simptomelor după întreruperea medicamentului cauzator
• Reapariția rapidă (în de curs de ore/zile) a simptomelor la reintroducerea medicamentului

Reacțiile pseudoalergice presupun că medicamentul sau metaboliții activi sti­mulează în mod direct eliberarea sau acti­varea mediatori­lor inflamației. Mani­festările reacțiilor pseu­doalergice sunt variate, de la erupții localizate, până la bronhospasm, angio­edem și hipotensiune. Cea mai frecventă formă de manifestare a bolilor induse de medicamente sunt erupțiile cutanate.
Se estimează că 25% dintre evenimentele adverse ale medicamentelor sunt date de reacțiile de hipersensibilitate și cele pseudoalergice. Prevalența pe parcursul vieții a reacțiilor anafilactice este de de 0,05-2%. Cazurile cele mai grave sunt raportate la peniciline și agenți de radiocontrast.

Reacțiile adverse cutanate au un spectru larg, de la erupții eritematoase, până la reacții adverse cutanate severe (erupție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, necroză tisulară indusă de warfarină). Majoritatea medicamentelor pot provoca iritație (rash), cel mai adesea fiind incriminați agenții antimicrobieni și antiinflamatoarele nesteroidiene.
Dacă ați experimentat reacții alergice la medicamente e bine să rețineți numele medicamentului incriminat și terminologia utilizată pentru descrierea simptomelor. De asemenea, e important să fiți atent când vi se prescrie un medicament nou, iar dacă suspectați apariția unei reacții adverse să o raportați. Raportarea reacțiilor adverse se poate face către medic, farmacist sau Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. Pe site-ul https://www.anm.ro/ puteți completa online un formular de raportare a unei reacții adverse.

Dermatita de contact

Dermatita de contact iritantă apare ca urmare a afectării stratului superficial al epidermei de către substanțe chimice sau agenți fizici, fără o sensibilizare anterioară. Dermatita de contact alergică este o reacție de hipersensibilitate la anumiți alergeni și apare doar la persoane susceptibile care au suferit o sensibilizare anterioară. Perioada de sensibilizare durează 10-14 zile, contactul ulterior cu alergenul ducând la apariția dermatitei de contact. Simptomatologia variază în funcție de tipul de alergen, durata contactului și susceptibilitatea pacienților. Principalele simptome sunt: prurit, înroșire, modificări cutanate, senzație de arsură, apariția veziculelor și durere pentru dermatita acută, în timp ce în cazul dermatitei cronice pot apărea lichenificări, crăpături și fisuri ale tegumentului. Dermatita de contact alergică poate fi declanșată de: iederă otrăvitoare, stejar otrăvitor, mango, unele produse cosmetice (ex: lac de unghii, vopsea de păr), unele medicamente cu administrare topică (pe piele) sau orală (ex: neomicină, corticosteroizi).