Alături de antigenele virale sau bacteriene, vaccinurile conțin și cantități reduse de alte ingrediente precum conservanți, stabilizatori și adjuvanți. Conservanții previn contaminarea, stabilizatorii asigură păstrarea proprie­tăților vaccinului în timpul transportului și depozitării, iar adjuvanții contribuie la obținerea unui răspuns imunologic adecvat. Astfel, un adjuvant este un component din formularea unui vaccin care contribuie la intensificarea răspunsului imun al organismului unui pacient la antigenul viral sau bacterian. 

Unele vaccinuri pe bază de microorganisme atenuate sau inactivate conțin din start adjuvanți naturali care ajută organismul să elaboreze un răspuns imun puternic. Însă majoritatea vaccinurilor utilizate în prezent conțin fragmente ale virusurilor sau bacteriilor, iar pentru a obține un răspuns imun suficient de puternic necesar protejării pacientului de microorganis­mul împotriva căruia este vaccinat, se adaugă adjuvanți.

Adăugarea de adjuvanți în formulările vaccinurilor amplifică, accelerează sau prelungeşte răspunsul imun specific la vaccin. Avantajele includ ameliorarea capacității antigenelor slabe de a iniția un răspuns imun, reducerea necesarului de antigene pentru o imunizare reușită, reducerea frecvenței vaccinărilor și îmbunătățirea răspunsului imun la vârstnici și la persoanele imunocompromise. 

Adjuvanții, numiți și potențiatori imuno­logici sau imunomodulatori, sunt folosiți deja de zeci de ani pentru ameliorarea răspunsului imun la vaccinuri, iar cei autorizați în prezent, în număr limitat în Europa și/sau SUA, includ săruri de aluminiu, emulsii ulei-în-apă (MF59, AS03 și AF03), virozomi și AS04 (preparat monofosforil lipid A (MPL) cu sare de aluminiu).

Componente din vaccinuri

• Conservanții previn contaminarea vaccinului
• Stabilizatorii asigură păstrarea proprietăților vaccinului în timpul transportului și depozitării
• Adjuvanții contribuie la obținerea unui răspuns imunologic adecvat. 

Sunt adjuvanții siguri? La ce riscuri sunt expuși pacienții?

Mai mulți adjuvanți au fost dezvoltați de-a lungul timpului, însă mulți dintre aceștia nu au primit autorizare pentru a fi utilizați în cazul vaccinării de rutină din cauza problemelor de siguranță. Cei autorizați și disponibili în prezent au demonstrat un profil de siguranță favorabil autorizării. Întotdeauna beneficiile prezenței unui adjuvant într-un vaccin trebuie să depă­șească riscurile de reacții adverse asociate. Beneficiile și riscurile se individuali­zează ulte­rior pentru fiecare pacient în parte, iar comunicarea eficientă între pacient și farmacist și/sau medic este esențială în acest context.

Un adjuvant ideal ar trebui să maximizeze răspunsul imun generat de vaccin fără să compromită însă tolerabilitatea pacientului. De-a lungul timpului, au fost raportate cazuri de evenimente adverse asociate cu vaccinuri ce conțin adjuvanți, însă o asociere nu presupune întotdeauna existența unei legături de cauzalitate, care trebuie stabilită doar de specialiști în sigu­ranța medicamentului pentru fiecare caz în parte.   

Cel mai frecvent utilizați rămân adjuvanții pe bază de aluminiu, demonstrând eficacitate crescută în potențarea răspunsului imun la vaccinuri și tolerabilitatea cea mai crescută în rândul adjuvanților. Ei rămân standardul de aur față de care toți adjuvanții noi trebuie să demonstreze  protecție și tolerabilitate mai bune. Cele mai frecvente reacții adverse raportate pentru adjuvanții pe bază de aluminiu sunt sensibilitate și durere la locul injec­tării, erupții cutanate, cefalee, artralgie sau mialgie. Rareori pot asocia reacții locale severe și nu sunt asociați în general cu reacții sistemice precum stările febrile. Expunerea la aluminiu este într-adevăr mai crescută în prezent decât în trecut, însă nu există suficiente informații în prezent care să susțină o legătură între prezența alumi­niului în vaccinuri și apariția unor afecțiuni cronice cum ar fi boala Alzheimer sau afecta­rea osoasă cronică, și de aceea este nevoie de cercetări și investigații mai amănunțite.  

Emulsiile uleioase (ulei-în-apă) au fost asociate cu durere importantă și reacții cutanate la locul injectării, fiind cel mai frevent implicate în astfel de reacții în rândul adjuvanților. Pot cauza de asemenea și alte manifestări precum febră, cefalee, amețeli, greață, diaree, artralgie, mialgie sau letargie. 

Din cauza eficacității modeste, adjuvanții de tip MPL sunt de obicei asociați cu alte tipuri de adjuvanți, frecvent cu cei pe bază de aluminiu, și au demonstrat creșterea frecvenței reacțiilor adverse la locul injectării.

Cele mai frecvente reacții adverse pentru adjuvanți rămân astfel cele la locul injectării, iar cea mai mare provocare în prezent rămâne descifrarea legăturii între adjuvanți și reacțiile adverse rare asociate. În timp ce profilul de siguranță conturat în urma utilizării pe scară largă rămâne favo­rabil pentru adjuvanții pe bază de aluminiu, există o nevoie continuă de noi adjuvanți și de informații pertinente din cercetările științifice despre efectele acestora și siguranța la pacienți.

În cazul apariției unei reacții adverse în urma utilizării unui vaccin, se recomandă raportarea acesteia farmacistului/medicu­lui sau direct Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Și pacienții pot raporta reacții adverse utilizând formularele special elaborate pentru aceștia.