Sfaturi

Cele mai noi sfaturi Ethica

Copilăria este un moment foarte important pentru dezvoltarea osoasă. Oasele sunt formate din țesut viu, în cadrul căruia, constant au loc ”retrageri” și ”depuneri” osoase, ca într-un cont bancar. În copilărie și adolescență, au  loc mai multe ”depuneri” decât ”retrageri”, astfel că în această perioadă scheletul crește atât în dimensiuni, cât și în densitate. În jurul vârstei de 18 ani pentru fete și 20 de ani pentru băieți, oasele ajung la dimensiunea și densitatea maximă, ceea ce face perioada până la această vârstă, perioada cea mai importană pentru a ”investi” în sănătatea osoasă.

Osteoporoza, afecțiune caracterizată printr-o densitate osoasă scăzută și un risc crescut de fracturi, este denumită și ”o boală a copilăriei cu consecințe la bătrânețe”, deoarece masa osoasă atinsă în copilărie și adolescență poate avea consecințe asupra sănătății osoase pe tot parcursul vieții.  Obiceiurile nesănătoase dezvoltate în copilărie pot, la propriu, să  le ”rupă oasele” la bătrânețe.

Atingerea densității osoase maxime poate fi influențată de mai mulți factori:

  1. sexul (bărbații au o densitate osoasă mai mare decât femeile), 
  2. rasa (rasa neagră dezvoltă o densitate osoasă maximă mai mare decât rasa albă), 
  3. factori hormonali (nivelele de estrogen și testosteron în adolescență pot influența densitatea osoasă maximă atinsă);
  4. nutriția 
  5. activitatea fizică.

Dintre factorii menționați mai sus, cei care pot fi influențați pentru a obține densitatea osoasă maximă sunt nutriția și activitatea fizică.

O dietă echilibrată care asigură un aport adecvat de calciu și vitamina D favorizează atingerea densității osoase maxime. 

Calciul

Tabelul I prezintă necesarul de calciu în funcție de vârstă. Aportul necesar de calciu poate fi realizat din alimente. Laptele și produsele lactate sunt sursa principală de lapte, însă există și alte surse de calciu, asa cum este prezentat în tabelul II.

Pentru adolescenții preocupați de siluetă există lactate cu conținut scăzut în grăsimi, cum ar fi laptele degresat (0% grăsime), iaurturi și brânzeturi degresate. Cu toate acestea, o preocupare exagerată legată de greutatea corporală, asociată cu un consum scăzut de alimente în general, poate indica prezența unei tulburări alimentare numită anorexie. Aceasta apare în special la adolescente și poate să aibă consecințe grave asupra dezvoltării osoase. Anorexia poate să ducă la tulburarea ciclului menstrual și chiar la lipsa acestuia (amenoree), însoțită de scăderea nivelelor de estrogen, un hormon esențial dezvoltării osoase la fete. Fetele cu anorexie sunt predispuse la fracturi, iar scăderea nivelelor de estrogen crește riscul de osteoporoză și fracturi la vârsta adultă. 

Pentru copiii cărora nu le plac lactatele există și alte alimente bogate în calciu cum ar fi sucuri, lapte de soia, lapte de orez, cereale sau pâine îmbogățite cu calciu, migdale sau diverse tipuri de legume verzi bogate în calciu (varza Kale, broccoli sau varza chinezească). O altă variantă ar fi încorporarea lactatelor în deserturi sau mâncăruri cum ar fi cacao sau ciocolată cu lapte, budincă, înghețată, smoothie, milkshake, pizza, cheeseburger sau paste. 

Pentru copiii sau adolescenții intoleranți la lactoză există produse pe bază de lapte fără lactoză sau tablete și picături cu lactază, care pot fi adăugate în lactatele consumate pentru a facilita digestia lactozei. Totuși, acești copii  pot digera laptele și produsele lactate dacă sunt servite în cantități mici și combinate cu alte alimente cum ar fi cerealele. O altă variantă pentru realizarea unui aport suficient de calciu ar fi consumul altor alimente bogate în calciu, așa cum am menționat mai sus sau administrarea de suplimente alimentare cu calciu.

Vitamina D

Vitamina D este o vitamină liposolubilă prezentă în multe alimente, dar disponibilă și ca supliment alimentar. De asemenea, vitamina D este produsă și în organism la nivelul pielii prin acțiunea radiațiilor UV. Vitamina D produsă endogen (la nivelul pielii), precum și cea obținută din alimente și suplimente sunt supuse unor transformări în organism, prima la nivelul ficatului (transformată în calcidiol) și a doua la nivelul rinichilor (transformată în calcitriol). Vitamina D

Vitamina D este esențială dezvoltării osoase, deoarece favorizează absorbția calciului la nivel intestinal și depunerea acestuia la nivel osos. Deficitul de vitamină D în copilărie determină apariția rahitismului și la adult a osteomalaciei, afecțiuni caracterizate printr-o fragilitate osoasă crescută.

Tabelul III prezintă necesarul de vitamina D, în funcție de vâstă. Pentru a realiza nivele corespunzătoare de vitamina D, este suficientă expunerea la soare. Unele studii sugerează că expunerea la soare a feței, brațelor, picioarelor sau spatelui fără protecție solară, aproximativ 5-30 de minute, între orele 10-15, de două ori pe săptămână, determină sinteza unei cantități suficiente de vitamina D. Cu toate acestea, datorită riscurilor asociate expunerii la radiațiile solare, în principal a riscului de cancer de piele, expunerea la soare trebuie limitată și trebuie luate măsuri cum ar fi utilizarea cremelor cu factori de protecție solară. În acest context, aportul de vitamina D din alte surse, cum ar fi alimentele sau suplimentele, trebuie luat în considerare. Tabelul IV prezintă diverse alimente bogate în vitamina D.

Activitatea fizică 

Așa cum mușchii devin mai puternici dacă sunt utilizați, și oasele se supun acestei reguli. Orice fel de activitate fizică este benefică dezvoltării osoase, în special mersul pe jos, alergările, gimnastica, tenisul, dansul, baschetul, fotbalul sau ridicarea de greutăți. Dacă aceste activități sunt făcute în aer liber, și copiii au parte și de expunere la soare, beneficiile sunt și mai mari (atenție totuși la expunerea exagerată și fără protecție la soare). Totuși, prea mult sport poate fi dăunător deoarece, în principal la fete, poate determina scăderea nivelelor de estrogen și scăderea densității osoase. Activitatea fizică exagerată, împreună cu tulburările de alimentație pot avea consecințe grave asupra dezvoltării osoase la copii și adolescenți.

Sensibilizăm părinții vis-à-vis de unele afecțiuni, medicamente sau alți factori care pot afecta dezvoltarea osoasă la copil și atingerea densității osoase maxime.

Afecțiuni care pot afecta dezvoltarea osoasă la copil: artrita juvenilă, diabetul zaharat, Osteogeneza imperfecta, hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, sindromul Cushing, sindromul de malabsorbție, anorexia, afecțiuni renale sau hepatice.

Medicamente care pot afecta dezvoltarea osoasă la copil: unele anticonvulsivante (medicamente pentru epilepsie), corticosteroizi (medicamente pentru artrita reumatoidă, astm bronșic, etc.), medicamente imunosupresive.

Alți factori care pot afecta dezvoltarea osoasă la copil: inactivitate sau imobilitate prelungită, activitate fizică exagerată care duce la amenoree, alimentație deficitară (aport insuficient de calciu și vitamina D), fumatul  sau abuzul de băuturi alcoolice.

Asist. Univ. Dr. Cristina Pop
Disciplina Farmacologie, Fiziologie și Fiziopatologie
Facultatea de Farmacie
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Împarte Unele Idei

Ai un sfat sau o idee pentru un articol? Spune-ne mai multe ..
Trimite aici
Site-ul nostru foloseste cookie-uri pentru optimizarea continutului. Continuarea navigarii constituie acceptul dumneavoastra ca pagina noastra web sa poata seta fisiere de tip cookie in browserul dumneavoastra.
Informatii Accept Refuz