Sfaturi

Cele mai noi sfaturi Ethica

Alături de aer, apă și mișcare, alimentul este considerat ca fiind factor condițional al vieţii. Omul a primit recomandări privind hrănirea şi postirea de la „Facere” prin Creatorul său. Pentru că nu le-a respectat, pentru că nu le respectăm, pentru că avem pofte greu de controlat, pentru că piaţa alimentului este generoasă şi amăgitoare în aceeaşi măsură - ne este necesară cultivarea atenţiei faţă de aliment întrucât între normalitate, nevoie şi obsesie  diferenţa este capitală şi din ea decurg efecte nebănuite.

Vreau să cred că mare parte a cercetătorilor din industria alimentară au dorit binele semenilor atunci când au:

  • lărgit numărul produselor bogate în zahăr şi grăsimi;
  • introdus produse chimice în aliment schimbându-i compoziţia naturală;
  • orgoleptizat produsul alimentar  carenţat nutritiv conferindu-i aspect comestibil;
  • dezvoltat alimentul finit - disponibil consumului imediat aproape oriunde şi în orice timp, stimulând pofta şi consumul etc.

Vreau să cred că lucrători din media, indiferent de nivel, au dorit binele semenilor când au făcut şi când fac publicitate:

  •  folosind copiii sau familia în promovarea unor alimente nesănătoase, unor stiluri de hrănire cu efecte mai mult decât discutabile;
  • produselor dubioase sau chiar lipsite de securitate sanitară;
  • unor regimuri alimentare cu efecte patologice;
  • unor mesaje generatoare de confuzii, de cultivare a unor atitudini patogene (ex: „consumaţi 2 litri de lichid pe zi, consumaţi doar alimente sănătoase, slăbiţi garantat 7 kg într-o săptămână dacă mâncaţi... etc.).

Ce mâncăm, cât mâncăm, cum mâncăm şi de unde mâncăm - sunt subiecte zilnic dezbătute de cercetătorii, de medici, de bolnavi şi de noi toţi. În acelaşi timp, presiunea informaţiilor despre aliment ne influenţează viaţa indivi­duală, de familie şi socială - mergând până la alterarea ei! Pe toţi ne frământă calitatea alimentului (să nu fie modificat genetic, chimizat, iradiat proaspăt, gustos şi suficient), dar este dificil, chiar imposibil să ai răspuns convenabil la toate acestea când piaţa este  plină cu produse nespecifice sezonului!  Sigur, ne confruntăm cu o ali­mentaţie tot mai chimizată, organoleptizată, modificată genetic, în timp ce de la Potop încoace, organismul are aceeaşi fiziologie. 

Prin aliment, prin hrănire starea psihică se îmbunătăţeşte într-un procent de 95% - 98%! În aceste condiţii, dincolo de rolul lui fundamental, alimentul este folosit în manipularea consumatorului fie pentru a-l anestezia civic, fie pentru a-i creşte patologia (vezi diabetul, obezitatea etc.), fie pentru a-i crea o stare de nesigu­ranţă, de a-l ţine în stare de alertă (vezi ortorexia). Neliniştea generală cultivată de calitatea evidentă a alimentului şi de avalanşa informaţiilor asupra lui a devenit aproape starea normală a lumii unde exis­tă îndestulare.
Pe acest fond, patologia devine surprinzătoare prin cuprindere şi varietatea felului de suferinţe. Suntem generaţia cu cei mai bolnavi copii din istoria scrisă a lumii! În 2010, Dr Mihai Munteanu de la Spi­talul de Copii „Marie Curie” din Bucureşti a făcut această declaraţie publică: „în ceea ce priveşte sănătatea copiilor consta­tăm că există o mare carenţă de brânză, carne, ouă. Nu mai vorbim de peşte, chiar şi de fructe, deşi acestea sunt răspândite în organism dacă le mănâncă o dată pe săptămână. Proteinele nu pot fi subtituite din alimentaţie. Înainte de anul 2000 un copil din zece era diagnosticat cu malnutriţie, în ultimii trei ani, unul din trei copii are acest diagnostic“!. 

Cu alte cuvinte, pe aparenţa belşugului pieţii, alimentele sunt slabe nutritiv, iar corpul încearcă să „facă ce poate cu ele şi din ele şi, apoi să scape de ele”! Mai mult, lângă această evidenţă vine şi cea a publi­cităţii, a manipulării consumului - care are un singur scop: economic, iar patologia rezultată este măsurată, de la an la an, în costuri greu de contabilizat.

Din nefericire, de multe ori apelăm la „soluţii virusate” pentru uşurarea dezordi­nilor metabolice spre a ne continua mo­dul patogen de existenţă!
Pe de altă parte, se pare că numai prin suferinţă devenim atenţi la noi înşine, la acţiunile noastre, dar şi la acţiunile celorlalţi care au impact asupra noastră.  
Prin politica mondială cu referire la numărul populaţiei şi la sănătatea acesteia s-a ajuns la certificarea chimizării, iradierii, modificării genetice etc. în urma căreia patologia (tulburări cronice de digestie, diabetul, obezitatea, osteoporoza, cardiopatiile, cancerul etc.), măsurată în cheltuielile pentru sănătate, a ajuns la cote necunoscute vreodată şi fără o perspectivă de reconsiderare a valorii sănătăţii întrucât suferinţa cronică scurtează viaţa activă şi ţine omul legat de medic într-un fel necunoscut omenirii!

Privind schimbarea bruscă a regimului alimentar, este bine de ştiut că ea poate fi mai rea decât proasta alimentaţie pe care o ai! Până în 40 de ani regimul poate fi mai uşor suportat, dar după această vârstă organismul acceptă mai greu modificările regimului curent. Schimbarea necesită o anume blândeţe, dar şi anumite rigori care trebuie să vină de la cei pricepuţi. Dacă faţă de hrănirea curentă consider că omul activ nu are nevoie de îndrumări speciale a­tunci când îşi re­zol­vă aprovizionarea din surse sigure, nu acelaşi lucru ră­mâ­ne valabil pentru suferindul care are nevoie de regim alimentar. El necesită o îndrumare competentă, o îndrumare din partea unor oameni care ştiu să folosească alimentul ca medicament, care-i înţeleg forţa lui, dar şi a postului etc. altfel ne regimul se limitează la: mai puţină sare, grăsimi şi băuturi alcoolice!

Când suntem sănătoşi, în normalitate - alimentul stă pe treapta nevoii, iar în boală stă pe treapta obsesiei! Din păcate, nu exersăm postul atunci când suntem sănătoşi pentru a-i  înţelege rostul şi a-l folosi eficient în boală! În stare de sănătate avem de exersat, în primul rând - postul poftei şi abia în al doile rând lipsa aportului!

Sănătatea este o stare de echilibru foarte sensibil, este rezultatul unui complex inimaginabil de factori interni şi câţiva externi. În acest sens alimentul este extrem de important, mai ales prin calitate şi apoi prin cantitate (din nefericire le schimbăm ordinea), şi la fel de importantă este starea în care-l consumăm, pentru că sub energia acesteia au loc transformările lui! 

În interiorul nostru avem o centrală nucleară care funcţionează optim la 37⁰C ! Omul a încercat, dar nu i-a reuşit nici la mii de grade, să facă, in vitro, transformările care au loc, in vivo, la această temperatură!

Privind ce se întâmplă cu hrana noastră, cu atitudinea noastră faţă de aliment pare că suntem într-o situaţie din care putem ieşi doar prin mobilizarea voinţei, a responsabilizării faţă de darul sfânt (viaţa noastră) şi asta o facem prin documentare şi aplicare! 

Conf. Univ. Dr. medic Floarea Damaschin

 

Împarte Unele Idei

Ai un sfat sau o idee pentru un articol? Spune-ne mai multe ..
Trimite aici