Sfaturi
- Detalii
- Scris de Farm. Adina Torje Farmacist specialist, Şef departament Comunicare -ARFC, Dana Coltofeanu Farmacist
iatrogenia = orice patologie sau eveniment indezirabil indus de o intervenţie în cadrul sistemului de sănătate, fie ambulatoriu, fie în spital, de către orice persoană implicată în actul medical, de la medic la infirmieră, kinetoterapeut, fizioterapeut sau psihoterapeut, farmacist, până la bolnavul însuşi (prin nesupraveghere).
Iatrogenia este catalogată ca a patra cauză de mortalitate, după bolile cardio-vasculare, cancer şi bolile cerebro-vasculare. Ce este această „maladie” aproape necunoscută pacienților obișnuiți?
Orice acțiune este însoțită de riscuri, iar practica medicală nu face excepție de la această regulă. Odată cu instituirea oricărui tratament medical apare și riscul terapeutic. Extrapolând, putem spune că orice nouă terapie poate naște o nouă patologie. În plus, cu cât medicina este mai invazivă, iar arsenalul diagnostic şi terapeutic mai bogat, mai diversificat şi mai performant, cu atât patologia iatrogenă (o îmbolnăvire cauzată de tratamentul medical) peste şi ea din ce în ce mai diversificată, mai complexă.
Citeste Iatrogenia, complexul de boli induse de sistemul medical
- Detalii
- Scris de Farm. Adina Torje Farmacist specialist, specialitatea Farmacie clinică, Şef departament Comunicare -ARFC.
Pe de o parte, medicamentele au menirea de a îmbunătăţi sau reda starea de sănătate a pacienţilor. Pe de altă parte, acestea pot prezenta reacţii adverse, efecte nedorite asupra organismului, sau pot interacţiona cu alte medicamente şi/sau alimente/suplimente alimentare administrate concomitent şi astfel pot conduce din nou la efecte nedorite sau la ineficienţa tratamentului.
- Detalii
- Scris de Asist. Univ. Dr. Irina Cazacu, Disciplina de Farmacologie, Fiziologie și Fiziopatologie - Facultatea de Farmacie - UMF Cluj, ARFC
Reacțiile adverse (RA) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și conduc la complicații frecvente și importante ale terapiei medicamentoase, inclusiv la copii.
În fiecare an, cel puțin un copil din 500 experimentează o reacţie adversă, iar în timpul spitalizării un copil din 10 manifestă una. Este imposibilă prevenirea tuturor acestora, însă sunt absolut necesare încercările și măsurile de minimizare a toxicității medicamentelor.
Tipuri de reacţii adverse la copii
La copii, majoritatea RA se observă la nivelul pielii (erupții cutanate) și la nivel digestiv (diaree, greață și vomă), însă pot apărea și reacții la nivelul sistemului nervos central sau reacții sistemice. Antibioticele sunt medicamentele cel mai frecvent relaționate cu RA în cazul copiilor și pot cauza manifestări precum greață, vomă, diaree și erupții cutanate (vezi Tabel I). Studiile publicate până în prezent au arătat că antibioticele sunt responsabile de 3.5% până la 66.6% dintre cazurile de RA ce conduc la spitalizare, de 8.6% până la 100% dintre RA care apar în timpul spitalizării și de 17% până la 78% dintre RA ce apar în ambulator. Antibioticele sunt urmate de antiepileptice, acestea fiind asociate cel mai frecvent cu ataxie (incapacitatea de a coordona mişcările musculare), erupții cutanate și somnolență. Urmează antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)(cel mai des folosit la copii fiind ibuprofenul), asociate cu reacții cutanate, hematurie (urina conţine sânge), hipersudorație (transpiraţie excesivă), somnolență, dureri abdominale, agresivitate și vomă.
- Detalii
- Scris de Asist. univ. dr. Sînziana Gheorghe-Cetean, Disciplina de Chimie Generală şi Anorganică, Facultatea de Farmacie - UMF Cluj, ARFC
Uneori reacţiile adverse ale medicamentelor pot fi confundate cu reacţii alergice. Citiţi un articol care trece în revistă caracteristicile reacţiilor alergice şi principalele tipuri de efecte adverse ce pot fi confundate cu acestea.
Reacţiile alergice se caracterizează printr-un răspuns imun exagerat (hipersensibilitate) la anumiţi factori (alergeni), care în mod normal au un efect redus asupra majorităţii oamenilor. Aceşti alergeni pot fi praf, polen, păr de câine, anumite alimente etc.
Reacțiile de hipersensibilitate se produc în două etape:
- etapa sensibilizantă, contactul cu alergenul
- după expunerea ulterioară la alergen, când apare manifestarea clinică.
La nivel global se observă o creștere a prevalenţei bolilor alergice şi a astmului. Copiii şi adulţii tineri sunt cei mai afectaţi și prezintă simptome mai severe. Peste 25% din populația Europei suferă de rinită alergică, 20% de astm bronşic şi 15% de alergii la nivelul pielii. Deşi severitatea simptomelor afectează activitatea zilnică și scade calitatea vieţii pacienţilor, un studiu a arătat că doar 18% dintre pacienţi au fost la medic în ultimii doi ani.
- Detalii
- Scris de CS II Dr Andreea Farcaș, Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului, UMF ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
În ultimii ani, în urma colectării unor date suplimentare despre reacțiile adverse ale medicamentelor, date colectate adesea din raportările de reacții adverse trimise de către profesioniștii din domeniul sănătății și de către pacienți, autoritățile competente au emis recomandări pentru modificarea modului de utilizare a unor medicamente, în scopul prevenirii apariției reacțiilor adverse. În cele ce urmează vă prezentăm câteva dintre aceste noi recomandări de prescriere și utilizare.
- Detalii
- Scris de CS III Dr Camelia Bucșa, Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului, UMF ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Vigilenţa pacienţilor, manifestată prin raportarea efectelor adverse, este esenţială pentru siguranţa medicamentelor şi vaccinurilor.
Ce este o reacţie adversă?
Orice medicament poate produce efecte nedorite sau manifestări neplăcute, numite efecte adverse sau reacţii adverse la un medicament.
Când poate să apară o reacţie adversă?
O reacţie adversă poate să apară la doar câteva minute de la administrarea medicamentului sau pot trece luni sau chiar ani de la prima administrare până la apariţia reacţiei adverse. De cele mai multe ori reacţiile adverse la medicamente nu sunt grave, iar beneficiile administrării unui medicament sunt de obicei mai mari decât riscul de a suferi anumite efecte adverse. Manifestările reacţiilor adverse pot fi minore, cum ar fi apariţia unei iritaţii uşoare la nivelul pielii, sau pot fi mai severe, cum ar fi durerile musculare care să împiedice activităţile zilnice obişnuite. Rareori reacțiile adverse pot duce la spitalizare, pot apărea pe perioada spitalizării, prelungind spitalizarea, sau pot chiar pune în pericol viața pacientului (de exemplu reacțiile alergice severe care pot fi însoțite de edem, hipotensiune, senzație de sufocare, leșin). Acestea sunt reacții adverse grave, care apar însă cu o frecvență scăzută sau foarte scăzută.